joi, 4 martie 2010

Let's do it ROMANIA!

După o bună porţie de ciocolată, ca să mă revigoreze puţin după un curs adormitor, pus la o oră de lehamite de cei cu bune intenţii, m-am hotărât să vă dau de veste: este vorba despre campania de ecologizare "Let's do it Romania", o acţiune de voluntariat al cărei slogan este "Curăţenie în toată ţara. Într-o singură zi!".
Sună ciudat la prima vedere - cum adică să faci curăţenie în toată ţara, într-o singură zi? Ei bine, se prea poate. Campania românilor este inspirată de "Let's do it Estonia!", ce a avut un succes formidabil pe meleagurile baltice şi unde s-a strâns pentru curăţenie cam 20% din populaţia totală a ţării. E ceva, nu?
Ceea ce ştiu până acum este că acţiunea va avea loc în septembrie, anul curent, iar pentru a lua parte la ea nu trebuie decât să intri pe http://www.letsdoitromania.ro/ ca să te înscrii, să îţi mai culegi câte o informaţie sau două care te-ar interesa, ori să dai vestea mai departe.
Septembrie, 2010, Let's do it Romania! Va fi un moment de responsabilizare şi de senzibilizare la nivel naţional, cu două puncte comune: noi şi noi.
Ca o dovadă că se poate, iată clipul celor din Estonia:

vineri, 12 februarie 2010

Шта? Да, да... можда

Зашто пуно пута у животу не чујемо оно што би добро да чујемо? Колико пута су нам рекли они старији да радимо такво, а не такво, јер би боље за нас... али ми смо увек радили само како смо желели. Само ми размишљамо, ми радимо, ми подносимо последице, а не други. Само ми смо млади, само ми знамо оно што би требало и оно што би добро за нас... и тако даље.
Такав човек сам и ја био до сад. Скоро никад нисам послушао родитеља или старијх људи. Како нисам послушао? Па нисам ја био момак који да им ради проблеме или друге тешке ствари али нисам баш послушао њих: "Па шта ви причате тамо?!", "Пустите ме, бре, ја знам боље!" сам рекао у мојој глави кад су ми рекли нешто или кад су ми саветовали. Али нажалост није мени било тако "боље", јер нисам добро мислио, знао или урадио. Горе јесте да прво урадиш и после сазнаш последице. Никада није обрнуто, да прво видиш које су последице и онда да радиш :)) ... То је можда иронија живота. На тај начин може да се нас исмејава кад хоће. А кад си млад, то ти се стално дешава. Са свим овима... шут у задњицу значи корак напред!

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Râsete de copil

Care sunt lucrurile ce ne aduc aminte de copilărie cel mai mult? Să fie pozele? Să fie amintirile „de pe vremea mea”? Sau să fie copiii pe care îi vedem şi care ne aduc aminte de noi? Sunt sigur că în fiecare generaţie există un copil exact aşa cum am fost şi eu, cum ai fost şi tu şi cum crezi, de fapt, că nu mai există. Doar vremurile sunt puţin altfel.
Este fain să poţi să îţi reîmprospătezi amintirile şi să poţi fi copil la orice oră vrei şi în orice clipă; fii sigur că asta nu îţi strică.
Este un lucru pe care l-am făcut cu drag în weekend. Am profitat de zăpadă şi am împuşcat doi iepuri dintr-un foc. Mi-am adus aminte de mine copil şi am luat parte la datul cu sacul sau sania pe dealurile din parc. E adevărat că glasul care striga „Pârtieeeeeeee!” era puţin cam gros şi ciudat, dar, trecând peste „mici” detalii, am fost un pitic din nou. Cu toată înfofoleala gândita, tot cu mâinile îngheţate am ajuns, cu sloiuri de gheaţă pe îmbrăcăminte, cu dinţi clănţănind, cu zăpadă în ghete, cu degete chircite în încălţări.
După toate astea, am mers acasă, am băut o cana cu ceai cald şi mi-am dat seama că nu te costă nimic să te simţi bine.

Which are the things that recall your childhood the most? Are they the pictures? Are they the memories “since you were…”? Or the kids that we see and recall of us? I am sure that in every generation exists a child as I used to be, as you used to be and, actually, you thought it will not be anymore. Just times are a bit different. It is good to be able to refresh your memories and be a kid at any time and in every moment; you can be sure that this doesn’t harm you.
This is a thing I made with all my heart this weekend. I took advantage of the snow and shot two birds with one shot. I remembered of my childhood and went “snowboarding” with the plastic bag on the park’s hills. It is true that the voice yelling “Make waaaaaay!” did sound a bit grave and weird, but skipping these details, I’ve been a little kid again. Although I was muffled up, my hands got dead frozen, I had ice floes on my clothes, my teeth were trembling, I had snow in my boots and my toes were crouched in them.

After all these, I went home, had a nice cup of tea and realized that it costs you nothing to have a great time.

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

"De la musique avant toutes choses"

Mulţi dintre noi ne regăsim refugiul în muzică. Este o terapie de diferite ritmuri şi tipuri, ce are o varietate largă din care se poate alege. Fiecare alege ceea ce simte sau ce crede că simte, ce vede la alţii sau pur şi simplu nu aleg, se lasă aleşi. Totul durează până îţi dai seama ce este muzica. Fireşte, daca îţi dai seama... vreodată.
În momentele de tensiune, muzica mă ajută cel mai mult să mă relaxez, pentru că mă transpune într-o altă lume, care protejează şi care îţi pune zâmbetul pe buze de cele mai multe ori.
De când am intrat la facultate, sunt multe formaţii pe care le-am descoperit cu ajutorul prietenilor. Cele mai frapante dintre ele mi se par de departe Siddharta (Slovenia) şi Kent (Suedia). Aş putea recomanda câteva melodii de-ale celor două formaţii: Siddharta – Naiven Ples; Napoj; Male Roke; Kloner sau Brezokoff. Cei de la Kent, cu toate că nu înţeleg 99% din versuri, m-au prins. Au un stil nu ciudat... aparte. Printre melodiile preferate şi pe care le-aş recomanda „degustătorilor” de muzică, ar fi: LSD, Någon?; Våga Vara Rädd; Ingenting; Generation Ex sau Vy Från Ett Luftslott.
Cei de la Siddharta mi-au plăcut dinainte de a avea vreo noţiune de slovenă. Genul interpretat este hard-rock, şi cu toate că nu sunt un înfocat al rockului, îmi place.
Kent este o formaţie de gen rock/alternative/indie care pe mine m-a prins. Ca la multe alte formaţii, sursa de descoperire vine de la Dia. Este genul de formaţie pe care am descoperit-o în momentul de maximă plictiseală şi care are un farmec aparte. Sigur, pentru mine are un farmec aparte tot ce este legat de scandinavi, în speţă de danezi sau suedezi.
Muzică înainte de toate :)

Mnogi od nas nađemo utočište u muzici. To je terapija raznovrsnih ritama i tipova, koja sadrži veliku raznovrsnost iz koje možemo izabrati. Svaki izabere ono što oseća ili misli da oseća, ono što vidi kod drugih ili, prosto, ne bira, već je birao. Sve traja do momenta kad shvatiš šta znači muzika. Naravno... ako ikad shvatiš.
U momentima tenzije, muzika mi najviše pomaga da se opustim, jer me premesti u drugom svetu, koji štiti i koji ti više puta lepi osmeh na lice.
Otkad sam upisao fakultet, našao sam uz pomoć prijatelja mnogo formacija muzike. Među njima su najupadljivije formacije Sidarta (Slovenija) i Kent (Švedska). Mogao bih da preporučim nekoliko pesama Sidarte: "Naiven Ples"; "Napoj"; "Male Roke"; "Kloner" ili "Brezokoff". Kent mi se vrlo mnogo sviđa, iako ne razumem 99% reči... Među svojim omiljenim pesmama mogu da preporučim degustatorima muzike sledeće pesme: "LSD, Någon?"; "Våga Vara Rädd"; "Ingenting"; "Generation Ex" ili "Vy Från Ett Luftslott".
Voleo sam Sidartu pre nego što sam počeo da učim slovenački. Njihovi žanr je "hard-rock" i vrlo mi se dopada, iako nisam veliki fan ovog tipa muzike.
Kent je formacija tipa "rock/alterntative/indie" koji me je "obuhvatio". Kao i mnoge druge formacije muzike, izvor otkrivanja je Dija. Kent je tip formacije nađena u momentu najveće dosade, ali ima vrlo poseban šarm. Naravno, za mene ima poseban šarm sve ono što se tiče Skandinavaca, naročito Danaca i Sveđana.
Muizka pre svega :)

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

10

Top Ten 2009. Aş fi vrut să fie Top 100, însă, totuşi, 10 momente unice sunt de ajuns pentru un an :D. Cum ştiu bine că nemulţumitului i se ia darul, mă mulţumesc cu atât şi sper la mai multe momente unice în anii care vin. Sau mai bine, să trăim viaţa ca pe un moment unic, cu toate pierderile şi câştigurile ce ni le oferă, cu minusurile şi plusurile ei.

M 1: De fiecare dată, pe 6 februarie mă simt special. Dar nu „special” aşa, ci special aşa. În 2009 se întâmpla să împlinesc 20 de ani şi, chiar dacă nu am făcut un caz din asta, consider că am încheiat o clipă dintr-un lung (acum), însă scurt (ceva mai târziu), unic moment. Anul ăsta pe 6 o să fie chef, joc şi voie bună (cu examen la LEC!).
M 2: Cu toţii am sărbătorit, cu voia noastră sau fără, ziua de 1 mai. La noi s-a dovedit a fi nemuncitoresc, aşa că ne pornirăm către munte. „Plecaţi” 4, ajunşi 3, 1 mai ăsta a fost o nebunie facută cu prieteni, pentru prieteni, din prietenie. Pentru noi. Clipe unice, pentru că a fost unic.
M 3: Ha! Nu ma aşteptam, însă prin primăvara aflam faptul că obţinusem două burse. Unul din puţinele lucruri pe care am fost în stare să mi le ofer singur, fără ajutorul nimănui, motiv de mândrie... concretizat în multe alte clipe „extra” mai târziu:D.
M 4: Sfârşitul primului an de facultăăă! Un an cu emoţii, pentru că aşa sunt bobocii. Sperieturi la examene, griji inutile şi colegi de treabă (însa nu din prima... Dana ştie :)) ).
M 5: Prima dată când plec singur în lume. Destinaţia: Ljubljana, Slovenia, pentru 3 saptamâni la SSJK (Seminar slovenskega jezika, literature in kulture). O călătorie cu trenul de 26 de ore, pentru 3 săptamâni de neuitat. Prieteni, cultură, excursii, distracţie.
M 6: Primele ore în Ljubljana cu mine şi cu „’j de mii de bagaje“, în toiul nopţii, pe la 3, căutând căminul în care aveam să stau. L-am găsit, cu greu, dar l-am găsit. Oricum, până dimineaţa la 10 nu am intrat în el, pentru că era închis, aşa că am luat decizia să mă plimb prin oraş. Jalnic, jalnic, jalnic să vezi pe cineva plimbându-se dimineaţa pe la 4.30-5 cu o groază de bagaje, ghiozdane, gentuţe, plăsuţe, troller... E amuzant al naibii acum să ma gândesc la noaptea aia. Atunci, însa nu a părut prea amuzant.
M 7: Belgrad, Serbia sau SSJKK (Seminar Srpskog Jezika, Književnosti i Kulture). Cea mai aşteptată perioadă a anului, a fost cu adevărat cea mai intensă. Din toate punctele de vedere. Alţi prieteni, alte excursii, alta cultură, dar totul mult mai intens. Multa varză, mulţi cartofi, şlivoviţă, patimă şi muuuuulte amintiri. Ca în Balcani :D.
M 8: Bratislava, Slovacia: Singur, de nebun, într-un oraş în care nu mai fusesem niciodată. Aveam un scop, abandonat pe parcurs. Sau poate că scopul m-a abandonat pe mine. Cel mai bine o spun Glen Hansard si Markéta Irglová („When your mind's made up”), pentru că sunt lucruri pe care le faci legat la ochi, crezând cu tărie în nimic.
M 9: Viena, Austria. O zi şi o noapte prea tari ca să nu fie pe listă!
M 10: Revelion 2009 sau Ţeapa Anului. Pentru asta merit câteva palme, ca să nu se mai repete...:))

La mai mare în 2010! Tuturor!

luni, 28 decembrie 2009

Belgrad

Când mi s-a spus că îmi va plăcea Belgradul foarte mult, am zâmbit a neîncredere. Nu ştiam mai nimic despre acesta, cu excepţia unor informaţii de cultură generală pe care orice om ce se respectă le are la cunoştinţă. Sigur, ce-i ce-mi povesteau despre oraş fuseseră acolo de mai multe ori, studiaseră ori sunt născuţi pe acest tărâm. Ştim că atunci când suntem nevoiţi să lăsăm o parte din amintiri într-un colţ al lumii, loc pe care nu avem posibilitatea de a-l vizita prea des, suntem tentaţi, cu voie sau fără voie, să înflorim lucrurile legate de acesta, lucruri rămase în adâncul sufletului. Nu te poţi aştepta de la o sârboaică, fie de trăieşte în Germania de mai bine de 25 de ani, să îţi povestească despre locurile rădăcinilor folosind creierul, raţiunea. Nu, cu siguranţă îţi va povesti cu inima şi din inimă.
Apus de soare pe Kalemegdan
Ar trebui să spun despre Belgrad, în primul rând, că este una din cele mai vechi aşezări din Europa (istoricii datând-o cu 6000 de ani în urmă), dar că întemeierea ca oraş s-a produs în 1403 (în timpul lui Stefan Lazarević). Prima denumire a aşezării, cea din antichitate, a fost "Singidunum", derivată de la numele "Singi" (nume de trib aşezat aici) şi dun (fortăreaţă, cetate). Numele actual Beograd înseamnă Oraşul Alb. Ca o curiozitate (pentru noi acum, nicidecum pentru belgrădenii de atunci), oraşul a fost implicat în nu mai puţin de 115 războaie, fiind pasat între turci şi maghiari în Evul Mediu, iar de 44 de ori a fost distrus din temelii şi reconstruit.
La prima vedere, Belgradul nu se deosebeşte prea mult de prietenul Bucureşti.
Parcul Monumentului lui Vuk Karadžić
Însă după conflictele armate cu trupele americane, o parte din oraş a fost reclădită, astfel că blocurile-chibrit (şi gri), caracteristice perioadei comuniste, sunt acum ceva mai puţine.
Oraşul se dovedeşte a fi foarte mare, este aşezat pe două râuri importante: Sava şi Dunărea şi este împărţit în două: Stari Grad (Oraşul Vechi) şi Novi Beograd (Belgradul Nou). Are multe spaţii verzi, mult mai multe decât Bucureştiul, parcuri frumoase, coline, dealuri, cetăţi dar şi un trafic ce-l întrece pe-al nostru, cu toate că, sincer vă spun, reţeaua de şosele şi străzi de aici este mult mai dezvoltată decât la noi.
Clădirea Parlamentului (Skupština)
Am rămas cu gura căscată la şoselele suspendate, făcute pentru un trafic mai fluent ori la podurile de peste Sava şi Dunăre, care oferă totodată şi un peisaj frumos.
La o şuetă, pe zidurile cetăţii Kalemegdan
Este un oraş în care vara nu te sufoci, pentru că sârbii au ştiut să-şi construiască propria lor mare, îngrădind o parte a râului Sava şi creând Ada Ciganlija, unul din locurile lor preferate pentru a-şi trage sufletul. Un alt loc superb al oraşului, pentru odihnă şi relaxare, este Parcul Kalemegdan, aflat pe o colină, la confluenţa Savei cu Dunărea.
Învingătorul (Pobednik), Parcul Kalemegdan
Parcul este format pe teritoriul unei foste cetăţi turceşti, Kalemegdan, loc de unde îşi trage şi numele. Astăzi, cei tineri preferă, în general, Belgradul Nou, în special Splavovi, zonă renumită pentru cluburile sale şi atmosfera hot din timpul nopţii. Tinerii de altădată, însă, preferă să meargă în Oraşul Vechi, pe strada atmosferei boeme - Skadarlija - unde celebrii tamburaşi îngână melodii încărcate de o multitudine de sentimente (starogradske pesme).
Mi-a plăcut Belgradul şi îmi place la nebunie. Dacă aş fi pus să spun un lucru concret ce mi-a plăcut la acest oraş, poate că nu aş şti să răspund... Pot fi peisajele, pot fi amintirile, pot fi oamenii sau, pur şi simplu, totul.
Intenţionez ca data viitoare să pozez mai mult :D

Beograd
Kada su mi prijatelji rekli da je Beograd najlepši grad na svetu, nisam im baš verovao, iako pre nego što sam išao u Beograd, nisam ništa znao o njemu, osim neke opšte informacije koje svi ljudi moraju znati. Naravno, oni koji su mi pričali o tom gradu, već su bili tamo više puta, studirali ili rođeni.
Svi znamo da onda kad smo morali da ostavljamo deo naših uspomena daleko u nekom kraju sveta, i ne možemo ga da posetimo vrlo često, onda smo u iskušenju da stvari ulepšamo, i ako želimo, i ako ne želimo. Srpkinja neće ti pričati o njenim krajevima gde je rođena uz pomoć mozgom ili razumom, iako živi u Nemačkoj više od 25 godina. Ne, ona će ti pričati srcom i iz srca.
Kao prvo, morao bih da kažem o Beogradu da jeste jedna od najstarijih postavljanja u Evropi (istoričari datiravši ga pre 6000 godina), ali osnivanje grada je bilo u 1403. godine (za vreme Stefana Lazarevića). Prvo imenovanje ovog grada je bilo "Singidunum", od imena "Singi" (ime plemena koje je tamo živelo tada) i dun (tvrđava). Kroz vreme je Beograd bio impliciran u 115 ratova, u Srednji vek idući više puta pod turski ili mađarski uticaj, a 44 puta je ovaj grad bio porušen i rekonstruisan.
Na prvi pogled možemo reći da se Beograd ne razlikuje previše od njegovog prijatelja Bukurešta.
Međutim, posle ratova sa Amerikancima, deo grada je bio rekonstruisan, tako da su sada malo manjih solitera tipa kutije šibica sive boje, karakteristični doba komunista.
Grad jeste velik i postavljen na dve važne reke: Sava i Dunav, a podeljen u: Stari Grad i Novi Beograd.
Pogled prema Novom Beogradu
U Beogradu ima puno zelenila, mnogo više nego u Bukureštu, lepi parkovi, brežuljaki, brda i tvrđave, ali i saobraćaj, koji nadmaši bukureštanski saobraćaj, iako, iskreno kažem, ima mrežu puta više razvijena od naše gradske mreže puta. Učinila mi je dobar utisak njihova suspendovana mreža puta, a takođe i njihovi mostovi preko Save i Dunava. Po mom mišljenju, sa mostova ili sa Kalemegdana je zalazak sunca jedan od najlepših na svetu.
Tokom leta je Beograd onaj grad u kom ne možeš da se zagušiš, jer su Srbi znali kako da napravi njihovo more, zagradeći deo Save i stvoreći Adu Ciganliju, jedan od omiljenih mesta Beograđana.
Mali pogled na Adi (O mică vedere pe Ada Ciganlija)
Drugo omiljeno mesto za opuštenje Beograđana je Park Kalemegdan, koji se nalazi na ušću reke Sava i Dunav. Park je sagrađen na mestu bivše turske tvrđave koja se zove Kalemegdan, zato park ima to ime.
Park Kalemegdan
Danas, mladići uopšte više vole Novi Beograd, a posebno Splavovi, mesto koje je poznato zahvaljujući njegovim klubovima i lepoj noćnoj atmosferi. Međutim, nekadašnji mladići više vole da se šetaju po Skadarliji, tamo gde tamburaši lepo sviraju starogradske pesme.
Vrlo mi se dopalo u Beogradu i jako ga volim. Ako bi trebalo da kažem jednu konkretnu stvar koju volim o Beogradu, možda ne bih znao šta da odgovorim... Mogu biti pejzaže, mogu biti uspomene, mogu biti ljude koje sam upoznao, ili, prosto, sve.
Hram Svetoga Save (Biserica Sf. Sava)
Nameravam da ću sledeći put više slikati :D

Cântec surd

Copacii de la marginea pădurii erau tăcuţi. Speriaţi, priveau cum cerul se lasă uşor, cum se întunecă, priveau cum lumina prin norii ameninţători devenea albastru-închisă, fugind într-un gri înspăimântător. Singuri, înfriguraţi, se aplecau către pământ ca într-o rugăciune de iertare a păcatelor, foşnindu-şi gândurile printr-un vuiet surd şi apăsător. În depărtare se zăreau scurte crăpături ale cerului. Se iveau şi dispăreau. Totul părea pierdut. Se întuneca din ce în ce mai mult, iar de ce, nimeni nu îşi putea explica. Aşteptând furtuna ca o spovedanie de curăţire a păcatelor, păreau împăcaţi cu resemnarea. Optimism nu mai era. Frântura o pierduseră printre plecăciunile făcute ce, atingând pământul, s-au dispersat în adâncul secat. Obosiţi, într-un monoton continuu, aşteptau un rezultat, o desfăşurare, un final.
Exista pe atunci un contrast puternic între auriul câmpiei, verdele pădurii şi griul cerului care ameninţa să acopere totul.
Însă furtuna nu a venit... un suflu cald dispersând norii. Câte puţin, la început sfios, cerul se arăta în albastrul lui divin. Fără a ştii, copacii îşi destăinuiseră greşelile. Nebănuite.