După o bună porţie de ciocolată, ca să mă revigoreze puţin după un curs adormitor, pus la o oră de lehamite de cei cu bune intenţii, m-am hotărât să vă dau de veste: este vorba despre campania de ecologizare "Let's do it Romania", o acţiune de voluntariat al cărei slogan este "Curăţenie în toată ţara. Într-o singură zi!". Sună ciudat la prima vedere - cum adică să faci curăţenie în toată ţara, într-o singură zi? Ei bine, se prea poate. Campania românilor este inspirată de "Let's do it Estonia!", ce a avut un succes formidabil pe meleagurile baltice şi unde s-a strâns pentru curăţenie cam 20% din populaţia totală a ţării. E ceva, nu? Ceea ce ştiu până acum este că acţiunea va avea loc în septembrie, anul curent, iar pentru a lua parte la ea nu trebuie decât să intri pe http://www.letsdoitromania.ro/ ca să te înscrii, să îţi mai culegi câte o informaţie sau două care te-ar interesa, ori să dai vestea mai departe. Septembrie, 2010, Let's do it Romania! Va fi un moment de responsabilizare şi de senzibilizare la nivel naţional, cu două puncte comune: noi şi noi. Ca o dovadă că se poate, iată clipul celor din Estonia:
Зашто пуно пута у животу не чујемо оно што би добро да чујемо? Колико пута су нам рекли они старији да радимо такво, а не такво, јер би боље за нас... али ми смо увек радили само како смо желели. Само ми размишљамо, ми радимо, ми подносимо последице, а не други. Само ми смо млади, само ми знамо оно што би требало и оно што би добро за нас... и тако даље. Такав човек сам и ја био до сад. Скоро никад нисам послушао родитеља или старијх људи. Како нисам послушао? Па нисам ја био момак који да им ради проблеме или друге тешке ствари али нисам баш послушао њих: "Па шта ви причате тамо?!", "Пустите ме, бре, ја знам боље!" сам рекао у мојој глави кад су ми рекли нешто или кад су ми саветовали. Али нажалост није мени било тако "боље", јер нисам добро мислио, знао или урадио. Горе јесте да прво урадиш и после сазнаш последице. Никада није обрнуто, да прво видиш које су последице и онда да радиш :)) ... То је можда иронија живота. На тај начин може да се нас исмејава кад хоће. А кад си млад, то ти се стално дешава. Са свим овима... шут у задњицу значи корак напред!
Care sunt lucrurile ce ne aduc aminte de copilărie cel mai mult? Să fie pozele? Să fie amintirile „de pe vremea mea”? Sau să fie copiii pe care îi vedem şi care ne aduc aminte de noi? Sunt sigur că în fiecare generaţie există un copil exact aşa cum am fost şi eu, cum ai fost şi tu şi cum crezi, de fapt, că nu mai există. Doar vremurile sunt puţin altfel.
Este fain să poţi să îţi reîmprospătezi amintirile şi să poţi fi copil la orice oră vrei şi în orice clipă; fii sigur că asta nu îţi strică. Este un lucru pe care l-am făcut cu drag în weekend. Am profitat de zăpadă şi am împuşcat doi iepuri dintr-un foc. Mi-am adus aminte de mine copil şi am luat parte la datul cu sacul sau sania pe dealurile din parc. E adevărat că glasul care striga „Pârtieeeeeeee!” era puţin cam gros şi ciudat, dar, trecând peste „mici” detalii, am fost un pitic din nou. Cu toată înfofoleala gândita, tot cu mâinile îngheţate am ajuns, cu sloiuri de gheaţă pe îmbrăcăminte, cu dinţi clănţănind, cu zăpadă în ghete, cu degete chircite în încălţări. După toate astea, am mers acasă, am băut o cana cu ceai cald şi mi-am dat seama că nu te costă nimic să te simţi bine.
Which are the things that recall your childhood the most? Are they the pictures? Are they the memories “since you were…”? Or the kids that we see and recall of us? I am sure that in every generation exists a child as I used to be, as you used to be and, actually, you thought it will not be anymore. Just times are a bit different. It is good to be able to refresh your memories and be a kid at any time and in every moment; you can be sure that this doesn’t harm you. This is a thing I made with all my heart this weekend. I took advantage of the snow and shot two birds with one shot. I remembered of my childhood and went “snowboarding” with the plastic bag on the park’s hills. It is true that the voice yelling “Make waaaaaay!” did sound a bit grave and weird, but skipping these details, I’ve been a little kid again. Although I was muffled up, my hands got dead frozen, I had ice floes on my clothes, my teeth were trembling, I had snow in my boots and my toes were crouched in them. After all these, I went home, had a nice cup of tea and realized that it costs you nothing to have a great time.
Mulţi dintre noi ne regăsim refugiul în muzică. Este o terapie de diferite ritmuri şi tipuri, ce are o varietate largă din care se poate alege. Fiecare alege ceea ce simte sau ce crede că simte, ce vede la alţii sau pur şi simplu nu aleg, se lasă aleşi. Totul durează până îţi dai seama ce este muzica. Fireşte, daca îţi dai seama... vreodată. În momentele de tensiune, muzica mă ajută cel mai mult să mă relaxez, pentru că mă transpune într-o altă lume, care protejează şi care îţi pune zâmbetul pe buze de cele mai multe ori. De când am intrat la facultate, sunt multe formaţii pe care le-am descoperit cu ajutorul prietenilor. Cele mai frapante dintre ele mi se par de departe Siddharta (Slovenia) şi Kent (Suedia). Aş putea recomanda câteva melodii de-ale celor două formaţii: Siddharta – Naiven Ples; Napoj; Male Roke; Kloner sau Brezokoff. Cei de la Kent, cu toate că nu înţeleg 99% din versuri, m-au prins. Au un stil nu ciudat... aparte. Printre melodiile preferate şi pe care le-aş recomanda „degustătorilor” de muzică, ar fi: LSD, Någon?; Våga Vara Rädd; Ingenting; Generation Ex sau Vy Från Ett Luftslott. Cei de la Siddharta mi-au plăcut dinainte de a avea vreo noţiune de slovenă. Genul interpretat este hard-rock, şi cu toate că nu sunt un înfocat al rockului, îmi place. Kent este o formaţie de gen rock/alternative/indie care pe mine m-a prins. Ca la multe alte formaţii, sursa de descoperire vine de la Dia. Este genul de formaţie pe care am descoperit-o în momentul de maximă plictiseală şi care are un farmec aparte. Sigur, pentru mine are un farmec aparte tot ce este legat de scandinavi, în speţă de danezi sau suedezi. Muzică înainte de toate :)
Mnogi od nas nađemo utočište u muzici. To je terapija raznovrsnih ritama i tipova, koja sadrži veliku raznovrsnost iz koje možemo izabrati. Svaki izabere ono što oseća ili misli da oseća, ono što vidi kod drugih ili, prosto, ne bira, već je birao. Sve traja do momenta kad shvatiš šta znači muzika. Naravno... ako ikad shvatiš. U momentima tenzije, muzika mi najviše pomaga da se opustim, jer me premesti u drugom svetu, koji štiti i koji ti više puta lepi osmeh na lice. Otkad sam upisao fakultet, našao sam uz pomoć prijatelja mnogo formacija muzike. Među njima su najupadljivije formacije Sidarta (Slovenija) i Kent (Švedska). Mogao bih da preporučim nekoliko pesama Sidarte: "Naiven Ples"; "Napoj"; "Male Roke"; "Kloner" ili "Brezokoff". Kent mi se vrlo mnogo sviđa, iako ne razumem 99% reči... Među svojim omiljenim pesmama mogu da preporučim degustatorima muzike sledeće pesme: "LSD, Någon?"; "Våga Vara Rädd"; "Ingenting"; "Generation Ex" ili "Vy Från Ett Luftslott". Voleo sam Sidartu pre nego što sam počeo da učim slovenački. Njihovi žanr je "hard-rock" i vrlo mi se dopada, iako nisam veliki fan ovog tipa muzike. Kent je formacija tipa "rock/alterntative/indie" koji me je "obuhvatio". Kao i mnoge druge formacije muzike, izvor otkrivanja je Dija. Kent je tip formacije nađena u momentu najveće dosade, ali ima vrlo poseban šarm. Naravno, za mene ima poseban šarm sve ono što se tiče Skandinavaca, naročito Danaca i Sveđana. Muizka pre svega :)
Top Ten 2009. Aş fi vrut să fie Top 100, însă, totuşi, 10 momente unice sunt de ajuns pentru un an :D. Cum ştiu bine că nemulţumitului i se ia darul, mă mulţumesc cu atât şi sper la mai multe momente unice în anii care vin. Sau mai bine, să trăim viaţa ca pe un moment unic, cu toate pierderile şi câştigurile ce ni le oferă, cu minusurile şi plusurile ei.
M 1: De fiecare dată, pe 6 februarie mă simt special. Dar nu „special” aşa, ci special aşa. În 2009 se întâmpla să împlinesc 20 de ani şi, chiar dacă nu am făcut un caz din asta, consider că am încheiat o clipă dintr-un lung (acum), însă scurt (ceva mai târziu), unic moment. Anul ăsta pe 6 o să fie chef, joc şi voie bună (cu examen la LEC!). M 2: Cu toţii am sărbătorit, cu voia noastră sau fără, ziua de 1 mai. La noi s-a dovedit a fi nemuncitoresc, aşa că ne pornirăm către munte. „Plecaţi” 4, ajunşi 3, 1 mai ăsta a fost o nebunie facută cu prieteni, pentru prieteni, din prietenie. Pentru noi. Clipe unice, pentru că a fost unic. M 3: Ha! Nu ma aşteptam, însă prin primăvara aflam faptul că obţinusem două burse. Unul din puţinele lucruri pe care am fost în stare să mi le ofer singur, fără ajutorul nimănui, motiv de mândrie... concretizat în multe alte clipe „extra” mai târziu:D. M 4: Sfârşitul primului an de facultăăă! Un an cu emoţii, pentru că aşa sunt bobocii. Sperieturi la examene, griji inutile şi colegi de treabă (însa nu din prima... Dana ştie :)) ). M 5: Prima dată când plec singur în lume. Destinaţia: Ljubljana, Slovenia, pentru 3 saptamâni la SSJK (Seminar slovenskega jezika, literature in kulture). O călătorie cu trenul de 26 de ore, pentru 3 săptamâni de neuitat. Prieteni, cultură, excursii, distracţie. M 6: Primele ore în Ljubljana cu mine şi cu „’j de mii de bagaje“, în toiul nopţii, pe la 3, căutând căminul în care aveam să stau. L-am găsit, cu greu, dar l-am găsit. Oricum, până dimineaţa la 10 nu am intrat în el, pentru că era închis, aşa că am luat decizia să mă plimb prin oraş. Jalnic, jalnic, jalnic să vezi pe cineva plimbându-se dimineaţa pe la 4.30-5 cu o groază de bagaje, ghiozdane, gentuţe, plăsuţe, troller... E amuzant al naibii acum să ma gândesc la noaptea aia. Atunci, însa nu a părut prea amuzant. M 7: Belgrad, Serbia sau SSJKK (Seminar Srpskog Jezika, Književnosti i Kulture). Cea mai aşteptată perioadă a anului, a fost cu adevărat cea mai intensă. Din toate punctele de vedere. Alţi prieteni, alte excursii, alta cultură, dar totul mult mai intens. Multa varză, mulţi cartofi, şlivoviţă, patimă şi muuuuulte amintiri. Ca în Balcani :D. M 8: Bratislava, Slovacia: Singur, de nebun, într-un oraş în care nu mai fusesem niciodată. Aveam un scop, abandonat pe parcurs. Sau poate că scopul m-a abandonat pe mine. Cel mai bine o spun Glen Hansard si Markéta Irglová („When your mind's made up”), pentru că sunt lucruri pe care le faci legat la ochi, crezând cu tărie în nimic. M 9: Viena, Austria. O zi şi o noapte prea tari ca să nu fie pe listă! M 10: Revelion 2009 sau Ţeapa Anului. Pentru asta merit câteva palme, ca să nu se mai repete...:))
După o bună porţie de ciocolată, ca să mă revigoreze puţin după un curs adormitor, pus la o oră de lehamite de cei cu bune intenţii, m-am hotărât să vă dau de veste: este vorba despre campania de ecologizare "Let's do it Romania", o acţiune de voluntariat al cărei slogan este "Curăţenie în toată ţara. Într-o singură zi!".
